sâmbătă, 26 mai 2012




Retrospectiva Noaptea Albă a Galeriilor 2012 - Pădurea de sunete


Anexa MNAC din Calea Moşilor  a participat la Noaptea Galeriilor cu trei expoziţii: Pădurea de sunete, Piggy Bank şi Fotomaratonul. Pădurea de sunete a fost expoziţia mea preferată.
Pădurea este un spaţiu amenajat într-o cameră cufundată în beznă şi dotată cu o instalaţie audio inovatoare, capacitatea maximă recomandată fiind de 10 auditori simultani în mijloc aflandu-se un tub cu fibre cu lumina fluoroscentă, care au scopul de a lumina foarte puţin camera. Sunt instalate 4 difuzoare şi cand de la unul,  cand de la altul se aud sunete produse cu ajutorul cimpoiului, solzilor de peşte sau frunza de liliac.
Iniţial cand am intrat în cameră nu m-aş fi gandit că voi trăi o asemenea senzaţie. Pentru mine părea a fi o muzica salbatică, care mă ducea cu gandul la alte lumi, alte popoare, poate chiar şi la o  junglă . Apoi am început să disting voci de oameni, ma gandeam la oamenii de demult. Voce de femeia sau de bărbat? Cand am intrat prima oară, eram singură, pe parcurs au mai venit şi alte personae, aşa că am preferat să nu mă mişc, deşi se poate cat de cat distinge ceva vizual după acomodare. Şi cum stăteam şi mă uitam la ei cum se mişcau în jurul luminii slabe date de tubul din mijloc, ma gandeam ce le transmite lor aceste sunete, la ce ţi duce cu gandul, la ce fel de poveşti?
   Apoi vedeam că unii dintre ei  mişcau din maini, poate şi din picioare. Mă gandeam dacă şi cum aş putea să dansez.
Sunetele au puterea , dacă uneori închidem ochii sau dacă stăm în intuneric, să ne transmită poveşti. Sunetele înseamnă imagini dacă ne lăsăm purtaşi de ele. Aceste sunete pe care le ascultam mă uneau cu oamenii pe care nu i-am cunoscut, dar tot ce a rămas după ce au murit ei, au fost cateva ganduri, mesaje, poveşti transmise mai departe prin muzica.
Nu ştiu care a fost mesajul artistului, dar ştiu ce a ajuns la public, adică şi la mine. Cred că nu a fost nici mai mult decat ce a vrut să transmită, dar nici mai puţin. A fost exact ct trebuia. Muzica este o  tradiţie,  este modul de comunicare dintre strămoşi şi noi şi de păstrare a  vocilor lor.


Un comentariu:

  1. Din ce inteleg nu prea ti-a placut expozitia de la Pisica Misto si toata aventura cautarii ei. Personal, in acest quest am avut ocazia sa descoperim o parte a Bucurestiului mai putin cunoscuta oamenilor din Rahova si Braila. Toata acea arhitectura banala de Paris reprodusa intr-un stil pur romanesc, gandul ca oricad poti socializa cu un comunitar in patru labe si cu pierce implantat in ureche, combinata cu senzatiile induse de anumite condimente de Jamaica, au facut dintr-o seara banala de Mai sa fie mai speciala.

    RăspundețiȘtergere

Daca ai ceva de adaugat