Cultura si identitatea africana

Cultura africana este pentru multi o forma speciala de cultura.

In its expressivity, its musicality, its orality , in its rich, deep and varied attention to speech, in its inflections toward the vernacular and the local, in its rich production of counternarratives, and above all, in its metaphorical use of the musical vocabulary, black popular culture has enabled the surfacing, inside by the mixed and contradictory modes even of some mainstream popular culture ,of elements of discourse that is different other forms of life, other traditions of representation.1992, Stuart Hall

Muzicalitatea ,oralitatea, accentul local si obiceiurile metaforice ale vocabularului muzical sunt aspectele cu care Stuart Hall a caracterizat cultura africana populara.El accentueaza simbolul muzicii ca forma cea mai importanta de expresie . Muzica africana , la fel ca sculptura sau ca dansul este intregita de ritm cu sunetele pamantului. Se trasmit sentimente, dar nu implica sentimentalism.

De cand a fost ascultat prima oara jazz-ul sau blues-ul , inceputul /mijlocul secolului XIX in SUA, a  inceput  discutia tematicii  “muzicii negre”. “Fara presiunea negativa si fara rasism nu ar fi existat blues-ul “spunea Frantz Fanon .

“Muzica neagra” este muzica sclavilor si a experientelor acestora   pe plantatii unde lucrau.

 Totul a inceput odata cu succesul raggae-ului jamaican al  lui Bob Marley din anii 70. La inceputul anilor 80 a luat amploarea rap-ul si hip-hop-ul in New-York , care este ascultat astazi in toata lumea. Circulatia muzicii africane a inceput la mijlocul anilor ‘80 ca urmare a ocupatiei coloniste. Pana in zilele noastre “black music”este specifica unei anumite directii muzicale, de la inceput compusa de afro-americani.

Sensul identitatii culturale africane este legat de cum a fost detinut controlul asupra acestei culturi. Peste tot in America Latina , dar in mod special in Brazilia, cultura “negrilor” tine de regresul traditiilor locale. Inovatia lingvistica si  stilul retoric al imbracamintii, al felului de a merge, al coafurii apartin unui spatiu  social strain pentru noi.

Organizarea simbolurilor este pentru cercetatorul Muniz Sodre  caracteristica hotaratoare a culturii braziliene in comparatie cu cea occidentala. Intr-un interviu Muniz Sodre spunea despre cultura braziliana  :  O cultura ,care este bazata pe simboluri, este deschisa la ambivalenta si flexibilitate . Simbolul se organizeaza, nu se nominalizeaza. Sensul va fi la nivel social trait.

In religia afro-braziliana, in special in  religia Candomble nu exista o bariera intre simboluri si partea materiala. Exista relatii sociale cu puterea naturii si cea sfanta.Muzica este o forma de exprimare in Brazilia. Muzica este o arma , cu care nu cuceresti teritorii. La inceputul secolului in Rio de Janeiro nu aveau voie cetatenii de culoare in casele oamenilor albi de elita. Din momentul in care cei de culoare au inceput sa dea lectii de chitara , aveau voie sa paseaca in holul de la intrare.

Un alt exemplu este casa de samba a unui preot din Rio de Janeiro ca o forma de rugaciune. Exista si un restaurant unde clientii puteau manca , iar in casa se dansa samba rasgado ,un dans  cu miscari imorale.

Problema identitatii in Brazilia nu este asadar de actualitate. Ea a fost construita. Pentru acest proces de recunoastere a identitatii se lucreaza la crearea unei noi identitati braziliene pentru cetatenii de culoare. Ceea ce este special pentru cultura “neagra” braziliana este cat de puternic  au fost pastrate  traditiile locale.