Ce gust are muzica?

De ce ne cuprind fiorii când ne place muzica? Care e diferenţa dintre muzica cu versuri şi muzica fără versuri? Care imi transmite ce vreau să aud? Cine a ales aceste cuvinte pe care să le cânte? De ce închizi ochii când canşi ? E senzaţia mai intensă sau ţi-e frică de ascultători, de ochii lor? Când scrii muzică? Când esti deprimat, trist sau când eşti fericit? Muzica care te excită fără să ştii de ce.

Cum miroase sau ce gust are muzica? Muzica miroase a lemn, a chitara,a pian…muzica e plină de aer ,poate si lămâie.

Daca aş fi pe scena si aş cânta ,dar în acelaşi timp aş fi şi ascultător ,m-aş vedea pe mine ascultând uitându-mă la mine cântând. De ce a apărut muzica? Din nevoia de eliberare sau din plăcerea de a vorbi în versuri?

Nu, nu suntem la fel,nu simţim, nu cântăm, nu visăm la fel.

Retrospectiva Noaptea Albă a Galeriilor 2012 - Pădurea de sunete

Anexa MNAC din Calea Moşilor  a participat la Noaptea Galeriilor cu trei expoziţii: Pădurea de sunete, Piggy Bank şi Fotomaratonul. Pădurea de sunete a fost expoziţia mea preferată.

Pădurea este un spaţiu amenajat într-o cameră cufundată în beznă şi dotată cu o instalaţie audio inovatoare, capacitatea maximă recomandată fiind de 10 auditori simultani în mijloc aflandu-se un tub cu fibre cu lumina fluoroscentă, care au scopul de a lumina foarte puţin camera. Sunt instalate 4 difuzoare şi cand de la unul,  cand de la altul se aud sunete produse cu ajutorul cimpoiului, solzilor de peşte sau frunza de liliac.

Iniţial cand am intrat în cameră nu m-aş fi gandit că voi trăi o asemenea senzaţie. Pentru mine părea a fi o muzica salbatică, care mă ducea cu gandul la alte lumi, alte popoare, poate chiar şi la o  junglă . Apoi am început să disting voci de oameni, ma gandeam la oamenii de demult. Voce de femeia sau de bărbat? Cand am intrat prima oară, eram singură, pe parcurs au mai venit şi alte personae, aşa că am preferat să nu mă mişc, deşi se poate cat de cat distinge ceva vizual după acomodare. Şi cum stăteam şi mă uitam la ei cum se mişcau în jurul luminii slabe date de tubul din mijloc, ma gandeam ce le transmite lor aceste sunete, la ce ţi duce cu gandul, la ce fel de poveşti?

   Apoi vedeam că unii dintre ei  mişcau din maini, poate şi din picioare. Mă gandeam dacă şi cum aş putea să dansez.

Sunetele au puterea , dacă uneori închidem ochii sau dacă stăm în intuneric, să ne transmită poveşti. Sunetele înseamnă imagini dacă ne lăsăm purtaşi de ele. Aceste sunete pe care le ascultam mă uneau cu oamenii pe care nu i-am cunoscut, dar tot ce a rămas după ce au murit ei, au fost cateva ganduri, mesaje, poveşti transmise mai departe prin muzica.

Nu ştiu care a fost mesajul artistului, dar ştiu ce a ajuns la public, adică şi la mine. Cred că nu a fost nici mai mult decat ce a vrut să transmită, dar nici mai puţin. A fost exact ct trebuia. Muzica este o  tradiţie,  este modul de comunicare dintre strămoşi şi noi şi de păstrare a  vocilor lor.

Exotismul

Dupa perspectiva colonialista , exotismul a fost pus in conexiune de Edward Said ca estetica imperialismului si ca o proiectie a fanteziilor occidentale.

Cuvantul "exotism" provine din limba franceza si a intrat in limba germana la inceputul secolului XX. Desi cuvatul a aparut in  1795 intr-o scrisoare a ducelui Carl August von Weimar catre Goethe.  Ducele provenea dintr-o societatea de emigranti, expulzati dupa Revolutia Franceza.

Intr-un fragment din anul 1884 al lui Nietzsche acesta vorbea depre "sensul istoric" si "arta actorului"amandoua "temporar aduceau un suflet strain". Aceasta atitudine reprezinta consecinta marilor rase si a amestecului intre popoare.

Societatea africana de astazi este impartita in trei categorii:societatea traditionala, societatea musulmana si societatea post-coloniala. In aceasta societatea exista diferite sisteme .Omul traditional este cufundat in mituri si traditii. Societatea post-coloniala a trecut prin socul si trauma colonialismului, dar pastreaza admiratie pentru traditiile occidentale. Incearca sa fie modern, european, ceea ce el totusi nu va putea fi. Societatea traditionala este atasata de locuri rurale, iar societatea post-coloniala de orase.Populatia traditionalista crede in vraci si vrajitoare, pe cand populatia post-colonialista oscileaza intre doua culturi :cea occidentala si cea africana. Individul traditional merge dimineata la biserica sau la universitatea, dar seara participa la Marabu. Marabu este un ascet musulman medieval din nordul Africii.

Cultura si identitatea africana

Cultura africana este pentru multi o forma speciala de cultura.

In its expressivity, its musicality, its orality , in its rich, deep and varied attention to speech, in its inflections toward the vernacular and the local, in its rich production of counternarratives, and above all, in its metaphorical use of the musical vocabulary, black popular culture has enabled the surfacing, inside by the mixed and contradictory modes even of some mainstream popular culture ,of elements of discourse that is different other forms of life, other traditions of representation.1992, Stuart Hall

Muzicalitatea ,oralitatea, accentul local si obiceiurile metaforice ale vocabularului muzical sunt aspectele cu care Stuart Hall a caracterizat cultura africana populara.El accentueaza simbolul muzicii ca forma cea mai importanta de expresie . Muzica africana , la fel ca sculptura sau ca dansul este intregita de ritm cu sunetele pamantului. Se trasmit sentimente, dar nu implica sentimentalism.

De cand a fost ascultat prima oara jazz-ul sau blues-ul , inceputul /mijlocul secolului XIX in SUA, a  inceput  discutia tematicii  “muzicii negre”. “Fara presiunea negativa si fara rasism nu ar fi existat blues-ul “spunea Frantz Fanon .

“Muzica neagra” este muzica sclavilor si a experientelor acestora   pe plantatii unde lucrau.

 Totul a inceput odata cu succesul raggae-ului jamaican al  lui Bob Marley din anii 70. La inceputul anilor 80 a luat amploarea rap-ul si hip-hop-ul in New-York , care este ascultat astazi in toata lumea. Circulatia muzicii africane a inceput la mijlocul anilor ‘80 ca urmare a ocupatiei coloniste. Pana in zilele noastre “black music”este specifica unei anumite directii muzicale, de la inceput compusa de afro-americani.

Sensul identitatii culturale africane este legat de cum a fost detinut controlul asupra acestei culturi. Peste tot in America Latina , dar in mod special in Brazilia, cultura “negrilor” tine de regresul traditiilor locale. Inovatia lingvistica si  stilul retoric al imbracamintii, al felului de a merge, al coafurii apartin unui spatiu  social strain pentru noi.

Organizarea simbolurilor este pentru cercetatorul Muniz Sodre  caracteristica hotaratoare a culturii braziliene in comparatie cu cea occidentala. Intr-un interviu Muniz Sodre spunea despre cultura braziliana  :  O cultura ,care este bazata pe simboluri, este deschisa la ambivalenta si flexibilitate . Simbolul se organizeaza, nu se nominalizeaza. Sensul va fi la nivel social trait.

In religia afro-braziliana, in special in  religia Candomble nu exista o bariera intre simboluri si partea materiala. Exista relatii sociale cu puterea naturii si cea sfanta.Muzica este o forma de exprimare in Brazilia. Muzica este o arma , cu care nu cuceresti teritorii. La inceputul secolului in Rio de Janeiro nu aveau voie cetatenii de culoare in casele oamenilor albi de elita. Din momentul in care cei de culoare au inceput sa dea lectii de chitara , aveau voie sa paseaca in holul de la intrare.

Un alt exemplu este casa de samba a unui preot din Rio de Janeiro ca o forma de rugaciune. Exista si un restaurant unde clientii puteau manca , iar in casa se dansa samba rasgado ,un dans  cu miscari imorale.

Problema identitatii in Brazilia nu este asadar de actualitate. Ea a fost construita. Pentru acest proces de recunoastere a identitatii se lucreaza la crearea unei noi identitati braziliene pentru cetatenii de culoare. Ceea ce este special pentru cultura “neagra” braziliana este cat de puternic  au fost pastrate  traditiile locale.

Cultura raselor

Rasa este una dintre fundamentalele aspecte ale reproducerii claselor sociale spunea conducatorul centrului de Studii afro-asiatice din Rio de Janeiro , Hansebalg Carlos A.

Rasa, rasism, interactiunile  rasiste sau discriminarea rasista...

 Exista  studii care sustin ca originile rasei sunt definitorii pentru diferentele biologice si sociale.Rasa nu este de fapt o categorie sociala ,un principiu de ordine al societatii?

Cuvantul “rasa”provine din limba  latina. Ratio se traduce prin ordine, sens, ratiune(Memmi, 1987). In araba cuvantul “ras” inseamna capul, seful unui clan.

Sistemle de clasificare ale rasismului apar de abia  in secolul XVIII , perioada in Europa caracterizata  prin nesiguranta ,dar totusi orientata spre umor. Ordinea crestinea era pusa sub semnul intrebarii, clasa nobila ,precum si cea clasa muncitoare se simt nesigure. Primul cercatator care a impartit  rasa umana  in sase categorii a fost biologul suedez  Carl von Linne.El a scris despre tipul european cu  pielea alba  ,pe care il caracterizeaza ca plin de idei, tipul american cu pielea rosie-bruna, iubitor si multumit de viata, tipul asiatic cu pielea galbena, una din carateristicile sale fiind mandria, tipul africanului cu pielea neagra, descris ca lenes, fals si flegmatic, precum si categoria salbaticilor si oamenilor cu malformatii.

Cercetatorul francez George Buffon, contemporan cu Linne, prezinta o teorie , dupa care societatea umana depinde de socializare si rationalizare. Pe scara superioara se afla natiunile nordice cu un standard crescut al ordinii si  al consolidarii legislative, iar la un nivel scazut  se afla barbarii din Australia. Dezvoltarea diferita a raselor dupa studiile lui Buffon este strans legata de factorii climatici., care influenteaza culoarea pielii si forma corpului. Nu numai oamenii de stiinta , chiar si cei mai faimosi filozofi europeni din seoclul XVIII precum Voltaire , Kant sau Hegel au afisat o impresie negativa despre progresul  poporului african: popoarele africane  au in natura lor multa  salbaticie si nebunie . In ciuda aprecierii negative despre popoarele africane ,Voltaire era impotriva colonialismului si al sclavagismului.

Parintele teoriei raselor a fost Franzone Arthur Comte de Gobineau, care la mijlocul seoclului XIX a dezvoltat un model de intelegere al istoriei globale avand la baza teoriile despre rasa. El vedea Europa aristocratia omenirii, in timp ce africanii datorita caracterului animalic raman neintegrati si needucati.

Una din problematiciile secolului XVIII si XIX a fost intrebarea daca odata cu imperecherea oamenilor, automat a diferitelor rase se ajungea la un amestec nefast, asa cum este in regnul animalic prin imperecherea cailor cu magarii iese un catar.

 De situatia  coloniilor s-a preocupat  cercetatorul Charles Darwin . In timpul calatoriei sale prin lume, se opreste in Brazilia  unde studiaza comportamentul si situatia  sclavilor.

In jurul secolului XIX , granita  dintre estimarile genetico-biologice si  socio-culturale cu ajutorul conceptelor  despre rasa devin din ce in ce mai clare. Pana atunci de exmplu sensul etniei era acelasi ca cel al raselor. Etnologia era studiul raselor. Domeniul raselor a suferit in secolul XX o schimbare totala de sens: din cea biologica catre cea sociala. Interesul se orienta spre relatia dintre rase. Dupa cel de-al doilea razboi mondial se vorbea depre antropologie. In anii ‘70 studiul raselor s-a orientat spre relatia dintre etnii.

Preconceptiile despre discriminarea rasista reprezinta unul dintre cele mai importante elemente. Preconceptiile rasiste au ca scop stigmatizarea unui grup etnic. Si totusi acestea sunt prezente in societatea, in viata de zi cu zi si in relatiile dintre oameni si mijloacele de publicitate-media. Despre rasism se vorbeste cand un anumit grup social sufera de pe urma imaginilor negative.

In tara sa, H.Santos distingea trei forme ale rasismului:discriminarea profesionala. disriminarea salariala:Afro-brasilienii primeau bani mai putini si discrimarea pe baza imagine.

 Dansurile Africii

      Fiecare popor de pe continentul Africa isi are propriul dans si propria muzica,care provin dintr-o origine culta si au fost mostenite pe cale orala.

     Oamenii  raspund emotional la muzica si se exprima  fizic . Cand in acelasi timp se danseaza si se canta , se schimba limbajul in functie de relatia cu dansul. Cuvintele sunt in asa fel alese incat ritmul de miscare se armonizeaza cu vocea.

      Legatura dintre muzica , limbaj si dans se gaseste in forma cea mai originala la popoarele primitive. Dansul este expresia vietii si a oamenilor. Dansul are diferite semnificatii , in functie de cultura , religie, traditie sau istorie. Pentru cultura africana , dansul este sacru. Ritualurile dansului primitiv se bazau pe imitatie. Seara dupa ce se termina o zi de munca, pe corpurile africane  erau pictate simboluri , unele dintre aceste reprezentau  activitatile din timpul zilei , iar in jurul focului se practica un dans de imitatie.

    Adoratia  fata de  puterea divina exprimata prin dans este specifica culturii africane. Mesajul dansului te cucereste in atmosfera din jungla africana. Mii de vietati mici  si mari unele sunt sau nu perceptibile ochiului uman traiesc in liniste alaturi de  grupurile africane. Dansul isi schimba intensitatea in decorul padurilor dese. In culturile primitive  exista ritualurile care implica dansul  de exemplu pentru fertilitate. Fertilitatea  se afla intr-o cooperare pozitiva cu animalele si cosmosul.

      In perioada secetoasa, se practica dansul magic al ploii si la luna noua dansul noptii. Mastile folosite pentru ceremoniie reprezinta conexiunea  dintre lumea noastra si cealalta de dincolo . In dansurile cu masti, corpul si fata sunt acoperite, ca niciun om sa nu poata fi vazut. Pe fata sta  putere mastii. Pentru fiecare ceremonie se foloseste o masca diferita .

      Pentru unele  ritualuri se sacrifica animale. Aceste actiuni magice ii dau mastii o putere supraomeneasca. O masca  mai poate avea  si puteri profetice.

     Exista si dansuri africane ,care sarbatoresc trecerea de la  un prag inferior al varstei  la unul superior:dansurile de intiere. Evenimentele care insotesc aceste dansuri sunt nasterea, casatoria, maturitatea, fertilitatea si moartea.Chiar si dansul mortii are o functie speciala  deoarece uneste entitatea dintre oameni si cosmos.

    Atat timp cat oamenii vor trai in comunitati , ajung  mereu sa  existe conflicte interumane, cum este  mai ales  exemplul  poparelor africane.  In timpul ceremoniilor, luptatorii poarta sabii si sunt acompaniati de muzica. Jocul pasilor este precis, iar ritmul este intens, tensiunea  si dexteritatea corpului sunt elemente obligatorii pentru  organizarea dansului. Dansurile cu tematica razboinica sunt fascinante mai ales datorita costumelor atragatoare. Barbatii care danseza intra in transa si devin euforici . 

 Muzica africana

 

Were the African to fall from heaven to earth he would beat time in falling

 

Muzica se simte prin dans.Iar in dansurile africane, muzica se simte altfel .In dansurile si  muzica africana  se folosesc diferite ornamente si decoratiuni precum cercei sau curele confectionate din  oase , fructe uscate  sau lanturi.Uneori se face schimb intre cei care danseaza si cei care canta.Cine oboseste dansand , incepe sa cante si sa aplaude.

Opinia europeana se deosebeste de cea africana in ce priveste semnificatia si simbolurile   ei . Muzica africana  este legata de evenimentele sociale. In primul rand este o muzica functionala, care stimuleaza. Calitatea  unei ceremonii, unde normal se canta ,se danseaza si se aplauda nu este reprezentata de performanta muzicala .

Evenimentele sociale au o mare influenta asupra muzicii, in special structura muzicala , implementarea ei, alegerea instrumentelor, folosirea vocii si constructia compozitiei .

Muzica are un caracter simbolic datorita importantei   vietii sociale pentru grupurile etnice din continentul african.

Cand un european asculta muzica africana , are impresia ca improvizatia este o componenta esentiala : instrumentele africane capata viata , limba pare a fi   inteleasa de ascultator, desi  este  necunoscuta. In mod normal o improvizatie libera ar distruge limba muzicii.Acest lucru nu inseamna  ca in muzica africana nu exista loc pentru improvizatie , ci dimpotriva performanta unei dansatoare trebuie sa fie asistata si incurajata de ceilalti participanti la ceremonie.

O importanta majora o are muzica in ritualurile africane.Muzica ramane o cale de a comunica cu  spiritele. 

Ritmul este unul dintre factorii principali ai  muzicii africane .Ritmul creste energia si vitalitatea vietii. Muzica leaga cultura africana de credinta in Dumnezeu.